de Magda Isanos<\/p>\n\n\n\n
E-asa de trist s\u0103 cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or s\u0103 mai stee
voiosi, \u00een vreme ce vom putrezi.
At\u00e2ta soare, Doamne,-at\u00e2ta soare
o s\u0103 mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o s\u0103 mai rasara,
iar luna tot asa o s\u0103 se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o s\u0103 fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
c\u00e2nd viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Magda Isanos E-asa de trist s\u0103 cugeti ca-ntr-o zi,poate chiar maine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or s\u0103 mai steevoiosi, \u00een vreme ce vom putrezi. At\u00e2ta soare, Doamne,-at\u00e2ta soareo s\u0103 mai fie-n lume dupa…<\/p>\n