Geometrie

Între unghiuri și cercuri.
Așa îmi pare viața.
Ca o problemă de geometrie.
Ocolind tacticos unghiu-ascuțit,
Îndepărtându-l, cu silă, pe cel obtuz,
Căutându-l, printre necunoscute, pe cel drept.
Deseori, trezindu-ne captivi într-un triunghi amoros
Sau rătăciți într-un paralelipiped….
Bucurându-ne, dacă, buni saltimbanci,
am aterizat într-un dreptunghi
deși, o bună parte din viață
am visat la echilibratul pătrat.
Cumplită geometrie viața!!
Cercul?
Cel în care am ridicat pleoapele fără să vrem
Roată a vieții, a norocului, a morții.
Cercul care se închide
fără să ne întrebe de răsărit sau apus,
în care stagnăm în încordări de arc
sau
ne războim în gânduri diametral opuse,
așa cum suntem,
mărunte raze de timp
și până la urmă,
după țoață această încrăncenată luptă
rămâne
punctul.

Și port in liniște… 

Și port în liniște
pe-un umăr frânt,
copac căzut în noapte fără veste.
Încovoiată, încă pot să duc
încețoșata mea poveste.

De-mi cresc, în timp,
și frunze peste brațe
e semn tăcut
că viața încă bate,
scurgându-se încet și mut
în huma răscolită
doar de șoapte.

Dar ce puteri mai sapă-n minte goluri?
și ce-ntrebări mai răscolesc nămoluri?
Acum,
când soarele se luptă
să-ncline geana spre-nceputul lumii,
să-i dea fior
și dreptul de-a se-ntoarce
îngerului vieții
și-al luminii…