Între unghiuri și cercuri.
Așa îmi pare viața.
Ca o problemă de geometrie.
Ocolind tacticos unghiu-ascuțit,
Îndepărtându-l, cu silă, pe cel obtuz,
Căutându-l, printre necunoscute, pe cel drept.
Deseori, trezindu-ne captivi într-un triunghi amoros
Sau rătăciți într-un paralelipiped….
Bucurându-ne, dacă, buni saltimbanci,
am aterizat într-un dreptunghi
deși, o bună parte din viață
am visat la echilibratul pătrat.
Cumplită geometrie viața!!
Cercul?
Cel în care am ridicat pleoapele fără să vrem
Roată a vieții, a norocului, a morții.
Cercul care se închide
fără să ne întrebe de răsărit sau apus,
în care stagnăm în încordări de arc
sau
ne războim în gânduri diametral opuse,
așa cum suntem,
mărunte raze de timp
și până la urmă,
după țoață această încrăncenată luptă
rămâne
punctul.