Incertitudine
țipăt
înfruntare de păsări
ce-și împart cerul.
strigăt
pirați răzvrătiți
pe-o mare prea mică.
plânset
cuvântul
neînțeles
neascultat
neîmbrățișat
prăpastie
între ce sunt și ce aș fi putut fi
Tipăt
Strigăt
Plânset
Vers – Lumină.
Featured
Alb
Miros de prunc scăldat în lapte,
Scâncete și legănări,
Umbre vii după o noapte
De nesomn și alintări.
Surâs adus din altă zare
Din lumi rămase în tăceri
Căci mâna mică se întinde
Fără să știe de-i azi sau ieri.
Neîncetat privesc minunea
un strop de argint atât de viu,
si dac-am zărit lumina,
povestea pot acum s-o scriu.
Murim… ca mâine
de Magda Isanos
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
Strop de lumina
Acum mă voi rostogoli spre tine-
i-am spus-
îmi voi îngropa colțurile
și voi veni strop de lumină.
Tu doar așteaptă-mă
Sub nucul răpciugos de bătrânețe,
Pe banca scorojită
Si înecata de frunze.
Voi aluneca pe stânci,
Voi trece printre mărăcini,
Voi sălta peste valuri.
Ițl voi obloji rănile
îți voi lăsa umărul drept
Să ți fie pilon,
și mâna stângă
Să-ți fie salvare.
îți voi lăsa îmbrațișarea
înfrigurata,
neastâmpărata îmbrățișare
fără cuvânt.
E vremea…
Pescărușii țipă sălbatic
în dimineața lipsită de somn.
În cercuri albe se-nvârt visele care nu au căzut
Pe pleoape.
E vremea singurătății
Strecurate printre umbrele și șezlonguri
Printre trupuri bronzate
și ochi goi,
Printre strigăte și cântece
Exorcizante,
E vremea singurătății in doi.
Nimic nu întrerupe valurile în bătaia lor
Nici măcar țipătul sălbatic al pescărușilor.
„Şi uite n-are cine să ne-ajute
Abia-şi mai duce lumea ale sale
Pe un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.”
(Adrian Păunescu)
Semne
Dezgolite semne
fără umbră
în bătaia vântului
în plata Domnului
trup învins de nimic.
Stiu să frăng lacrima
să o rotunjesc ca să pară
rodul cerului.
Sunt înca vie, deși am zborul frănt,
Copacul rupt de vănturi,
Câmpul amețit de pârjol.
Uite că se poate, îmi zic,
Se poate și printre pietre
Gâfâind
Să mai urc .
Şi azi mai alerg după fluturi
Pe vremuri,
Când eram mult mai sfioasă,
Prindeam dungi colorate în plasă.
Apoi,
Cu desaga-ndoită de griji
Doar frângeri de aripi
Mai treceau printre chingi.
De-o vreme,
Mai lesne mi-e noaptea
s-adun fluturi din ceruri
sclipiri din cărbuni.
Unii coboară singuri în sac,
Alţii îmi scapă prin ochiul prea larg.
Pentru câţiva
Curelnicul meu e prea mic,
Se-ntorc în ceruri
Să descrească un pic.
Cărare îmi fac fluturii mei.
Şi azi mai alerg după ei.