Articles by Rozalia

Homo ludens

Pe vremuri

jucam orice vis la ruletă.

Pariam doar pe cifre cu soț.

Fiece cântec

pe taraba-nvechită

prilej era de negoț.

Apoi

ruleta-ncifrată

prinse culoare de foc.

Pariam doar pe roșu

și-ndată

fiece bătaie-ncordată

părea că-mi aduce noroc.

De-o vreme

cifre, culori se adună,

iar bila

secundă o simt.

Ruleta, aceeași,

la fiece tură

îmi fură

din timp….

Neobositului

Citeşte-mă-n ceruri,

citeşte-mă-n stâncă

cuvântu-l găseşte

e  vechiul intrus,

Citeşte-mă-n ochii-ţi

Printre becuri lucinde

eu – singura stea.

Citeşte-mi silaba

din mijloc de noapte,

citeşte-adunarea

şi-mpărţirea la doi.

Citeşte-mă-n palma-ţi,

printre cărări încurcate

eu – drum pietruit.

Citeşte-mi şi ridul

sculptat mişeleşte

şi firul cărunt

înmulţit pe ascuns.

Citeşte-mă-ntruna

In braţul tău larg

Ce nu oboseşte.

Tu – cititor,

Eu – vers în amurg

Cântec

Când fără să vrea

perechea pereche nu este

Când strigătul humei credinţe-a răpus,,

croind din sminteli o altă poveste

întelegi doar atunci cuvântul nespus.

Prin versuri timide îndoielile-n lanţuri

sapă vremelnic cărări de granit.

Femeie, te-nclină,

rosteşte sfielnic spre Soare- Apune

cântecu-ţi rupt din Micul-Nimic.

E căntecul tău mai trist decât pare?

sau toamna din tine

i-a smuls un penel?

Pictează, femeie, cu palmele tale,

pe chipul lui blând,

miresmele toate

de nuci înnegrite,

de vii tremurând…

Strop de ro

Strop de ro gonise cânturi

printre ani uitaţi de rouă

în vestminte fără nasturi

răsărise faţa-i nouă.

întrebat-am

           –Ce-ţi lipseşte, strop plăpând

            din ceru-albastru?

murmurat-a suspinând

Ritm de nori , ritmul măiastru!

         Când mă-ntunec,

            Vezi şi tu,

           rima  însăşi e  rebela

           cum fuseşi  şi  tu odată,

           vas fragil şi fără velă.

            Când tresar

            E semn că lumea e mişcată din rărunchi

            De-o întămplare vie, adâncă

            apoi strânsă în mănunchi.

             Iar când ochii-mi luminează,

            Pietre-n umbră şi-n furtună

            Tu să ştii că mă veghează

            mama mea

            Zâna cea bună.

Strop de ro

In ropot cade

Rostogol

Rotind

Zdrobind

Rodul crud-al glăsuirii,

vers cu vers

îmbrobodind.

Strop de ro

Nu e poveste

E doar clipa din ocean

Fără sens îi cauţi urma

Nu-i cărare….

Nu-i  alean….

Umbre

Umbre.

Umbre de oameni și umbre de semne

Stins arămiul, înserare in doi,

Stim că mai este

Cuprinsă-n poveste

Semnul-ntrebării

întors înspre noi.

Răspunsul de frunze și șoapte

în umbra de aripi se stinge acum,

Cuvântul teribil din umbra tăcerii

Coboară-ridică pliscul mereu..

Așteaptă-mă

                                                                                   Eu nu voi veni, dar tu, așteaptă-mă.

Când plini de miresme de soc și salcâm

Copacii –nserării se frâng

Când frunza-n bătaie de vânt clipocind

Spre vale îți pare-alergând.

E semnul, iubite,

Că-i timpul să vin, chiuind peste câmp și ogor,

E semnul, iubite,

Că gândul sublim, poartă tăcere și dor.

Când totul e tril, balsam matinal,’

sclipire adusă din rai,

când urechile-ți treze tot cântecu-l cer

și este luna lui Mai.

E semnul, iubite.

Că-i vremea să vin,

plutind printre crengi și culori

E semnul, iubite,

Că gândul sublim, poartă tăcere și dor.

Pe prispa-nnegrită de visuri și soare

Privind, neclintit spre pădure,

Așteaptă-mă.

                                                                             Eu nu voi veni, dar tu, așteaptă-mă.

Rătăciri

Inmărmurită-n nemișcare

In timpul marii pandemii

Mai răscolesc prin mine

vulturi, vrăbii,

porumbei și ciocârlii.

Uneori înveșmântată

In floarea-soarelui îmi par,

cu părul lung prins într-o coadă

sărind prin ierbi,

fugind pe stradă,

trup hoinar.

Alteori văd printre semne:

Un chip de  pradă-ndurerată

a unui  vis nebun și sterp,

dar și călău orbit de lume,

într-un rol secund, incert.