Strop de ro gonise cânturi

printre ani uitaţi de rouă

în vestminte fără nasturi

răsărise faţa-i nouă.

întrebat-am

           –Ce-ţi lipseşte, strop plăpând

            din ceru-albastru?

murmurat-a suspinând

Ritm de nori , ritmul măiastru!

         Când mă-ntunec,

            Vezi şi tu,

           rima  însăşi e  rebela

           cum fuseşi  şi  tu odată,

           vas fragil şi fără velă.

            Când tresar

            E semn că lumea e mişcată din rărunchi

            De-o întămplare vie, adâncă

            apoi strânsă în mănunchi.

             Iar când ochii-mi luminează,

            Pietre-n umbră şi-n furtună

            Tu să ştii că mă veghează

            mama mea

            Zâna cea bună.

Strop de ro

In ropot cade

Rostogol

Rotind

Zdrobind

Rodul crud-al glăsuirii,

vers cu vers

îmbrobodind.

Strop de ro

Nu e poveste

E doar clipa din ocean

Fără sens îi cauţi urma

Nu-i cărare….

Nu-i  alean….