Eu nu voi veni, dar tu, așteaptă-mă.

Când plini de miresme de soc și salcâm

Copacii –nserării se frâng

Când frunza-n bătaie de vânt clipocind

Spre vale îți pare-alergând.

E semnul, iubite,

Că-i timpul să vin, chiuind peste câmp și ogor,

E semnul, iubite,

Că gândul sublim, poartă tăcere și dor.

Când totul e tril, balsam matinal,’

sclipire adusă din rai,

când urechile-ți treze tot cântecu-l cer

și este luna lui Mai.

E semnul, iubite.

Că-i vremea să vin,

plutind printre crengi și culori

E semnul, iubite,

Că gândul sublim, poartă tăcere și dor.

Pe prispa-nnegrită de visuri și soare

Privind, neclintit spre pădure,

Așteaptă-mă.

                                                                             Eu nu voi veni, dar tu, așteaptă-mă.