Inmărmurită-n nemișcare

In timpul marii pandemii

Mai răscolesc prin mine

vulturi, vrăbii,

porumbei și ciocârlii.

Uneori înveșmântată

In floarea-soarelui îmi par,

cu părul lung prins într-o coadă

sărind prin ierbi,

fugind pe stradă,

trup hoinar.

Alteori văd printre semne:

Un chip de  pradă-ndurerată

a unui  vis nebun și sterp,

dar și călău orbit de lume,

într-un rol secund, incert.