Pescărușii țipă sălbatic

în dimineața lipsită de somn.

În cercuri albe se-nvârt visele care nu au căzut

Pe pleoape.

E vremea singurătății

Strecurate printre umbrele și șezlonguri

Printre trupuri  bronzate

și ochi goi,

Printre strigăte și cântece

Exorcizante,

E vremea singurătății in doi.

Nimic nu întrerupe valurile în bătaia lor

Nici măcar țipătul sălbatic al pescărușilor.