Dezgolite semne

fără umbră

în bătaia vântului

în plata Domnului

trup învins de nimic.

Stiu  să frăng lacrima

să o rotunjesc ca să pară

rodul cerului.

Sunt înca vie, deși am zborul frănt,

Copacul rupt de vănturi,

Câmpul amețit de pârjol.

Uite că se poate, îmi zic,

Se poate și printre pietre

Gâfâind

Să mai urc .